OCHIURI ROMANESTI IN CUIB DE PARIZER

OCHIURI ROMANESTI IN CUIB DE PARIZER
Patru felii de parizer de 4-5 mm grosime, 30 g unt sau untdelemn, 4 oua.Pentru piure: 1/2 kg cartofi, 30g unt, 2 linguri de lapte, 50 g cascaval sau branza telemea.
Feliile de parizer se prajesc in unt sau in untdelemn numai pe o parte, fara sa li se indeparteze membrana (intestinul); la caldura, aceasta se micsoreaza si feliile se vor stringe, ca niste cuiburi.In fiecare cuib, se pune cite un ochi.Se pot servi ca atare, sau asezate pe un soclu din piurede cartofi.Piureul se pune intr-un vas rezistent la foc uns putin cu grasime si tapetat cu faina sau pesmet, incare sa incapa cuiburile de parizer, unele linga altele.Se presara cu cascaval ras.Se daula cuptor cu 6-7 minute inainte de servire

Oua romanesti

Aceste ouã aºa-zis „româneºti“ se cheamã, de secole, „oeufs poches“. Vã
dau totuºi reþeta, care oricum nu-i a mea ºi, vai, nici nu ne aparþine, doar aºa,
ca sã respect un adjectiv, ºi pentru cã unii le ºi fac, ici ºi colo.
• 6 ouã • 1 l apã
• 50 ml oþet • 1 lingurã sare
• Se pun apa cu oþetul ºi sarea la fiert.
• Se sparg ouãle pe rând într-o ceaºcã, fãrã sã stricãm gãlbenuºul
• Le vãrsãm, de foarte aproape, ou cu ou, în apa clocotind
• Se scot, dupã douã minute, cu supiera
• O idee ar fi sã le aºezaþi pe foi de salatã verde sau în roºii scobite – dã
bine!
Oul, arhetip cosmogonic, simbol universal al naºterii, se raporteazã, dupã
pãrerea lui Mircea Eliade, nu atât la naºtere, cât la o re-naºtere repetatã dupã
modelul cosmogonic. „Simbol al nemuririi“, el face parte dintre simbolurile
reînnoirii naturii ºi vegetafiei, reprezentând o epifanie a creaþiei ºi, în cadrul
experienþei hierofanice, un rezumat al cosmogoniei. ,
„Soarele e dintr-un ou“, spun strãuechi credinþe româneºti, sintetizând
evantaiul simbolic al acestui aliment cu funcþii rituale marcante în multe obiceiuri.
Oul exprimã o simbolicã complexã, înscrisã în sfera naºterii ºi renaºterii
vieþii pe pãmânt. Aceastã simbolicã stã la baza obiceiului de a înþãrca copilul
cu ajutorul unui ou copt pus peste prag, de a oferi la nuntã mirilor un ou
(uneori presãrat cu zahãr), pe care trebuie sã-l mãnânce legaþi cu un ºtergar,
de a aºeza pe prag douã ouã, pe care mireasa trebuie sã le spargã cu piciorul
când intrã în casã, sau de a pune un ou în sicriu pentru cãlãtoria cea mare –
simbol al renaºterii prin moarte, idee proprie filozofiei populare.
Obiceiul larg rãspândit, conform cãruia în încheierea mesei bogate ce se
organizeazã la „lãsatul secului“ (ce marcheazã începutul perioadei de abstinenþã
alimentarã a postului) trebuie sã mãnânci un ou fiert „ca sã parã postul
uºor“, „ca sã treacã degrabã postul“, trimite la credinþa în vuirtuþile sale
regeneratoare.
Aceeaºi idee inspirã acte rituale din obiceiurile legate de muncã. „La 40 de
sfinþi, când se scoate plugul ºi dã sã iasã din ogradã, aruncã un ou pe sub
mâna stângã, peste boi sau dinaintea acestora... „ Felul în care rezistã oul este
semnul rezistenþei plugului ºi al succesului muncii începute. De asemenea,
când pleacã la semãnat pun în traistã un ou fiert (printre seminþe) sau pentru
recolta viilor „se îngropau ouã întregi sau se risipeau coji de ouã în rãscrucile
viilor la Paºte“.
Oul este elementul ce sacralizeazã actul „prinderii suratelor“ (în Vrancea),
24
„înfârtãþitul (Mehedinþi), „Mãtcãlãul“ (Banat), petrecerile cu mese comune pe
care cetele de feciori le organizeazã dupã colindat în Transilvania (la care
principalul fel de mâncare, „papa cea mare“, este preparatã din ouãle adunate
în timpul colindatului) sau mesele Junilor Braºovului, care „în lunea
Paºtilor merg pe la case dupã ouã, în special la casele cu fete mari“
Implicaþiile valenþelor oului în medicina popularã, ca ºi în practicile divinatorii
din noaptea de Anul Nou, au drept sursã credinþele în forþele benefice
concentrate în ou.