MITITEII a la Pastorel
Personal, prefer reteta veche a batranilor, cu multe carnuri amestecate. Dar nu pot sa trec peste un clasic si nici sa va las neinformati, prin omisiune vinovata. Mai mult, din prudenta, voi cita pe simbolul gastronomiei romanesti (ca veni vorba de clasici: nu inteleg de ce exceptionala carte de bucate a lui Negruzzi si Kogalniceanu e intr-o eclipsa atat de indelungata si nemeritata!)
„Carne de vita de la ceafa sau de la coada, sau pulpa —capacul La 1 kilogram de carne un sfert seu gros si curatat de piele. Carnea, impreuna cu seul, se trece de doua ori prin masina de tocat. Se adauga in carne miez de franzela (de marimea unei lamai), muiat in mujdei de usturoi, sare, o lingurita de mirodenii: enibahar, chimen (daca vrei), piper si o jumatate lingurita bicarbonat. Framanti pana se face o pasta omogena. Uzi cu apa un fund de lemn si palmele. Sucesti cate o bucata pe masa pana obtii forma cilindrica stiuta. Tai in bucati potrivite si-i asezi umezi pe-o farfurie, ii pui la rece cateva ore. Pui gratarul incins, pe care ai asezat un rand de mititei, la foc moale. Cat stau la foc, ii invartesti mereu, pana se intaresc. Dupa ce s-au prajit o serie, se servesc intr-un vas acoperit si incalzit (altfel se sleiesc din cauza seului). in timp ce se consuma o serie, se pune la foc seria urmatoare. Prajirea trebuie sa se faca incet, ca sa nu se pripeasca in exterior, ramanand cruzi la mijloc".
As putea incerca sa ma gandesc, cu tot dragul, la un vin baubil din amintirile mele de student culegator de struguri la Minis: Burgund Mare. Se contura ca un vin rosu de cupaj, dar, dupa lunga vara-toamna a lui '77, si ca un vin de masa placut si floral.
Azi, stiu ca Burgundul a prins radacina nu numai in Banat, la Recas si Minis, ci si in Moldova.