OUA ROMANESTI
Aceste oua asa-zis „romanesti" se cheama, de secole, „oeufs poches". Va dau totusi reteta, care oricum nu-i a mea si, vai, nici nu ne apartine, doar asa, ca sa respect un adjectiv, si pentru ca unii le si fac, ici si colo.
6 oua • 1 l apa
50 ml otet • 1 lingura sare
Se pun apa cu otetul si sarea la fiert.
Se sparg ouale pe rand intr-o ceasca, fara sa stricam galbenusul
Le varsam, de foarte aproape, ou cu ou, in apa clocotind
Se scot, dupa doua minute, cu supiera
O idee ar fi sa le asezati pe foi de salata verde sau in rosii scobite — da bine!
Oul, arhetip cosmogonic, simbol universal al nasterii, se raporteaza, dupa parerea lui Mircea Eliade, nu atat la nastere, cat la o re-nastere repetata dupa modelul cosmogonic. „Simbol al nemuririi", el face parte dintre simbolurile reinnoirii naturii si vegetatiei, reprezentand o epifanie a creatiei si, in cadrul experientei hierofanice, un rezumat al cosmogoniei.
„Soarele e dintr-un ou", spun stravechi credinte romanesti, sintetizand evantaiul simbolic al acestui aliment cu functii ritualemarcante in multe obiceiuri.
Oul exprima o simbolica complexa, inscrisa in sfera nasterii si renasterii vietii pe pamant. Aceasta simbolica sta la baza obiceiului de a intarca copilul cu ajutorul unui ou copt pus peste prag, de a oferi la nunta mirilor un ou (uneori presarat cu zahar), pe care trebuie sa-l manance legati cu un stergar, de a aseza pe prag doua oua, pe care mireasa trebuie sa le sparga cu piciorul cand intra in casa, sau de a pune un ou in sicriu, pentru calatoria cea mare —simbol al renasterii prin moarte, idee proprie filozofiei populare.
Obiceiul larg raspandit, conform caruia in incheierea mesei bogate ce se organizeaza la „lasatul secului" (ce marcheaza inceputul perioadei de abstinenta alimentara a postului) trebuie sa mananci un ou fiert „ca sa para postul usor", „ca sa treaca degraba postul", trimite la credinta in virtutile sale regeneratoare.
Aceeasi idee inspira acte rituale din obiceiurile legate de munca. „La 40 de sfinti, cand se scoate plugul si da sa iasa din ograda, arunca un ou pe sub mana stanga, peste boi sau dinaintea acestora..." Felul in care rezista oul este semnul rezistentei plugului si al succesului muncii incepute. De asemenea, cand pleaca la semanat pun in traista un ou fiert (printre seminte) sau pentru recolta viilor „se ingropau oua intregi sau se risipeau coji de oua in rascrucile viilor la Paste".
Oul este elementul ce sacralizeaza actul „prinderii suratelor" (in Vrancea), „infartatitul" (Mehedinti), „Matcalaur (Banat), petrecerile cu mese comune pe care cetele de feciori le organizeaza dupa colindat in Transilvania (la care principalul fel de mancare, „papa cea mare", este preparata din ouale adunate in timpul colindatului) sau mesele Junilor Brasovului, care „in lunea Pastilor merg pe la case dupa oua, in special la casele cu fete mari".
Implicatiile valentelor oului in medicina populara, ca si in practicile divinatorii din noaptea de Anul Nou, au drept sursa credintele in fortele benefice concentrate in ou.
(din Ofelia Vaduva — „Pasi...")